Acest post a apărut inițial pe feisbuc, da' m-am gândit să-l pun și undeva mai safe pentru posteritate. A fost un reply declanșat de următorul articol din Adevărul.
OK, escrocheria asta trebuie sa înceteze. Tipul ăsta nu e antrenor de genii, nici geniu el însuși, nici vizionar, nici expert internațional. Nu este altceva decât un impostor modern. Știu că o să deranjez prieteni prin relatarea de mai jos, dar publicitatea pe care și-o face periodic mă enervează la culme și cred că este profund dăunătoare. Întreține un fenomen pe cât se poate de actual - pseudo-știința - care urmărește manipularea josnică și de cele mai multe ori în interes meschin, a oamenilor normali ca mine și ca tine, dar aflați în diferite faze ale vieții și diferite stadii ale scepticismului caracteristic speciei.
Mă sună nevasta intr-o zi, băi vezi că e un tip, un profesor foarte priceput, la care ar fi fain s-o ducem pe Sara. Cică discută cu copiii și descoperă tot felul de afinități pentru anumite subiecte, îi ajută să descopere ce le place, etc. Da' vezi că omul are orar plin, vine doar două zile prin Cluj, mare minune dacă-l mai prindem. Eu, ce să zic, așa și așa, citesc vreo doua articole pe net despre om, nu găsesc nimic flagrant, povestea cu olimpicii internaționali antrenați de el sună bine. Am și eu o slăbiciune când vine vorba de copii: educația. Dacă-mi spui că există 1% șanse să aflu de la vârsta asta pe ce cale s-o trimit pe Sara de ex., devin atent. Găsim o "fereastră" în program, las tot și mergem.
Tipul o pune pe scaun în fața lui, îi ia mâinile într-ale lui, o roagă să stea liniștită câteva secunde (ca s-o "citească", nu astea au fost cuvintele lui, dar pe-aproape, nu mai țin minte exact) apoi închide ochii, adâncit într-o transă superficială. Eu în momentul ăsta intru într-o panică vizibilă, ca norocul că omul e cu ochii închiși. Impulsul (absolut sănătos) este să mă ridic, s-o iau pe Sara și să ies fără să salut, sunt sătul de mistici de-ăștia conectați la sursele de energie din Univers, care văd numai aure, fluxuri energetice și chakre constipate. Trec câteva secunde și decid, parte datorită educației cu prea mult bun simț primite (eu nu pot să supăr pe nimeni face to face, îmi repugnă să văd până și reacții de surpriză neplăcută cauzate de mine), parte datorită cinicului care a crescut în mine odată cu vârsta, să rămânem. Măcar văd tipul ăsta de escrocherie desfâșurându-se în toată splendoarea. Totuși nu dau verdictul înainte de a vedea despre ce e vorba, șansele ca tipul să fie ce credeam eu (chiar, oare ce dracu' credeam?) sunt cu mult diminuate, dar nu zero, încă - mă mint eu frumos, ne-inginerește.
Tipul deschide ochii într-un sfârșit și începe cu un mic interviu (are suficient tact, ca toți hoții pricepuți, să n-o sperie pe Sara, eu sunt atent tot timpul la reacțiile ei, în cazul în care se sperie, sau simt la ea cel mai mic disconfort, s-o scot rapid de-acolo - ea e OK, dădea doar semne de nerăbdare: "Sper că n-a adormit ăsta aci' pe scaun, și-mi cade cu capu-n brațe."). Ce frumoasă ești, etc. s-o plaseze într-o zonă de confort, câți ani ai, alea alea. După care începe un șir lung de aberații. Cum că are înclinații șamanice (hai pariu, dracu' să te ia de hoțoman, mă gândesc). Îți plac animalele, Sara - Da clar - (hai să calculăm probabilitatea ca unui copil să nu-i placă animalele etc.) Se apropie de tine, așa-i? Sara - Da clar - păi normal, că ta-su (a'ică subsemnatu'), neîndoios șaman și el, hrănește toate pisicile de pe stradă, de se freacă apoi de pantalonii lui mai dihai ca-n călduri. Tipul continuă. Eu aproape nu mă mai pot abține, mă umflă râsul, abia mai păstrez o moacă relativ serioasă, am deja aerul ala de ironie superioară, crudă, pe care-l ai când îți dai seama că l-ai prins pe hoț și singura lui ieșire e să-și ceară scuze, disputa e fatalmente finalizată. Începe iară: La grădina zoologică ai fost, se apropie leii, trigrii de tine? (Mă gândesc, dude, de noi toți se apropie, Doamne-ți mulțam că sunt garduri - te rog nu-i spune că e ceva panteră reîncarnată că vărs aici de râs). Nu-i spune că e panteră, îi spune ceva de genul că de-aia vin la ea pentru că are ceva legătură dincolo de lumea realului, unde se înțelege cu ele dincolo de cuvinte, sau aia deduc eu, inginerește. Apoi bagabont, decid: se apropie de ea pen'că cumpărăm numa' crochete de-alea bune, Sensible.
Apoi continuă cu o treabă dubioasă că ea de fapt nu aparține zonei și tipului ăstuia, că ea s-a născut în alt timp, altundeva, indică undeva spre India (doar n-o să zică că e o nordică la cum arată Sara!), care e prima ta amintire?, nu ai vise care nu par despre lumea in care trăim? Se vindecă oamenii când îi atingi, de exemplu dacă tata are o durere de cap și-l atingi îi trece? (al dracu, ăsta citește și gânduri, păcat că mie de fapt nu-mi trece numa' cu Algocalmin) etc. eu iar intru în panică - destul se simte Sara ca neaparținând locului și timpului ei că eu în loc de televizor îi tot bag cărți pe gât și in loc de Disney Channel, chitara clasică - oprește-te nebune că suntem pe teren minat. Simte și el și se oprește. Un escroc priceput, măcar.
O ia apoi în alt registru, către mine, a fost un copil mic deosebit, nu? (Hai pariu, cu de-astea mă iei pe mine ca părinte, și încă de față cu ea? Ce vrei să-ți spun că e mai bună ca mine la vărsta ei, că eu de mult ți-aș fi stricat laptopul ala și-ți pușcam o petardă cu miniu de plub + bronz aluminiu pe capota mașinii?) Că a învățat să vorbească foarte devreme, așa-i? (fugi mă tare, a învățat fix când trebuia, nici mai repede nici mai târziu, la fel ca toți fraierii tăi de clienți) că a dovedit inteligență peste medie? etc. Încearcă să ajungă la mine acum că simte că m-a pierdut la un moment dat și nu dau doi lei pe nimic din ce spune - efectul e contrar, mă pierde și mai mult, acum sunt convins că e un impostor. Nu dom'le, n-a fost nimic din astea, dacă mi-a fost ușor cu ea, e că a pronuțat pe R și pe Ț bine din prima, și-a vorbit suprinzător de corect, da' Română, nu hindi, cum ți-ar place ție să sugerezi în dramoleta asta ieftină. Da' asta n-o face nici geniu, nici șamaniță nici Maitreyi. Se repliază abil, și se mută la următorul subiect. N-a ieșit scamatoria.
Deja vede că ne plictisim, scapă audiența din mână, scepticii ăștia..., Sara începe să obosească etc. omul face o ultimă încercare: Pune să ascultăm pe laptop o simulare scoasă de ceva student în human genomics și machine learning, cumplit de plictisit, care a zis c-ar fi cool să poți asculta cântecul cromozomilor sau ceva de genul ăsta. Apoi o suprapune cu o muzică de-aia de templu budhist, dobitoc incult de sunt că nu știu cum îi spune, de-aia de sună a tubulețe care se ciocnesc intre ele. Mi-a adus aminte de "7 Ani In Tibet". Suprapunerea e fericită, recunosc, da' reacția evidentă a Sarei este: "Asta e bullshit complet, can we move on?". Normal, că piesa ei preferată la momentul respectiv e aia cu "un little mouse" care credea că "I'm a fucking albatross" - mă gândesc eu, bagabont. Are ceva mai mult ritm și poți sări pe ea ca un ied, la sala de dans a lui Dede. În cea mai bună tradiție șamanică, da' cu altă muzică.
Înainte de a pleca, vine ultimul sfat: O să înceapă să citească foarte curând cărți de medicină, este făcută pentru asta, are o precizie chirurgicală înnăscută (Al' draku jmecher, mă gândesc, l-am subestimat, ăsta a făcut research pe feisbuc despre noi și a văzut că mă-sa e dusă cu de-astea) după care o să se orienteze pe medicină alternativă, eu spun s-o duceți în China, acolo au o școală de medicină alternativă incredibilă. E făcută să vindece la atingere etc. Eu am un atac de panică la gândul că Sara ar putea începe să citească medicină - nevastă-mea e ginecolog, știu ce înseamnă să contempli o persoană care citește stive (literalmente) de cărți super groase, multe scrise probabil de colegi întru escrocherie ai "d-lui profesor". Sara la fel, are o privire no way dude, abia de mă convinge săritul ăsta la câteva lecturi pentru copii, nu începe și tu, că vă dau foc la amândoi, și după aia fie ce-o fi, dau vina pe-o ieșire sacrificial-"șamanică".
O tipă, binevoitoare de altfel, care participase la toata daravera îmi șoptește complice "E de bine!". Cât face? întreb îndreptându-mă spre ieșire. 250RON (am un recul nervos, eu cam muncesc pentru banii ăștia, dar mă gândesc că-i recuperez de la deșteapta de nevastă-mea, până la urmă ea m-a băgat în rahat - gentlement până la capăt). Fără chitanță.
Ies, și după ce intrăm în mașină nu mă mai pot abține, izbucnesc isteric, când în râs, când imitându-l pe dom' profesor. O sun pe nevastă, când mă aude așa surescitat crede că am devenit caz de psihi. Sara, așa și așa, e obosită, puțin derutată. Îi explic că a participat la cea mai complexă schemă de șarlatanie pe care mi-a fost dat mie s-o văd live. Îi cer scuze că n-am întrerupt episodul, dar am fost curios să văd cum se desfășoară totul, în plus, o încurajez, mi-a plăcut că "nu ai înghițit rahat". S-a văzut? zice. S-a văzut, zic. Si mi-a plăcut. Pare mult mai ușurată si se alătură râsului meu. A fost "decât" o glumă. Ai net aici? mă întreabă. Aș asculta "I'm an albatross".
Asta e. Vă las să judecați voi dacă v-ați duce copilul, la "dom' profesor". Inițial, din respect pentru prietenii prin care am aflat și persoanele implicate, am zis că-mi țin gura și păstrez asta ca pe-o lecție destinată mie și Sarei. Nu e ușor să fii nici părinte, nici fiică. Dar observ că impostorul are o schemă foarte bine pusă la punct, are acoperire media bună (Adevărul e totuși un ziar pe care-l citesc destul de des, sunt multe chestii valabile pe care le scriu) și încearcă să se insinueze în mentalul colectiv ca un profesor emerit de matematică, formație de geniu, care pregătește sute de olimpici și copii super-dotați (sic! eu aștept s-o bag pe Sara la clasa de șamani). Eu personal nu cred o iotă. De fapt, nu cred că pregătește pe nimeni de nimic, cred doar că este coordonatorul unei scheme foarte elaborate de a escroca naivii care cred în minunile astea. Și chiar dacă are clase cu orice fel de copii, super-dotați sau nu, nu cred că-i ajută mai mult decât i-ar ajuta orice bunic benign, cu o imaginație de invidiat și plin de povești despre reîncarnare, șamanițe de 11 ani care vindecă la atingere, copii care vorbesc hindi la naștere și îmblânzesc animalele de la zoo și cam toata literatura de gen, pentru vârsta asta.
Chiar dacă are sau a avut vreo legătură cu lumea științifică, domnul Florin Colceag a alunecat înspre peudo-știință atât de mult cât îi permite supraviețuirea în civilizația actuală. Este foarte abil. Puțin mai mult înspre știință și ar atrage prea mult atenția "câinilor de paza" ca Marius și Traian, pierzând în același timp argumentul mistic care prinde la naivi. Puțin mai mult înspre pseudo-știință și până și naivii s-ar prinde de jmecherie. On the edge, ca să spun așa. Minciuna e credibilă numai împletită meșteșugit cu adevărul...
Am un singur regret, legat de întâmplarea de mai sus: Una din doamnele aflate de față, a sugerat la început să filmez daravera, la care eu am refuzat prompt. Dacă aș suferi de teoria conspirației, mai că aș zice că e vorba de psihologie inversă. Dar filmul ar fi putut fi unul de referință în orice demonstrație despre cum funcționează pseudo-știința. Le cer scuze prietenilor care s-ar putea simți jigniți de opinia mea, dar eu nu pot tolera minciuna și impostura la scara asta.
