Monday, January 18, 2016

Despre impostura, samanism și fraieri.

Acest post a apărut inițial pe feisbuc, da' m-am gândit să-l pun și undeva mai safe pentru posteritate. A fost un reply declanșat de următorul articol din Adevărul.

OK, escrocheria asta trebuie sa înceteze. Tipul ăsta nu e antrenor de genii, nici geniu el însuși, nici vizionar, nici expert internațional. Nu este altceva decât un impostor modern. Știu că o să deranjez prieteni prin relatarea de mai jos, dar publicitatea pe care și-o face periodic mă enervează la culme și cred că este profund dăunătoare. Întreține un fenomen pe cât se poate de actual - pseudo-știința - care urmărește manipularea josnică și de cele mai multe ori în interes meschin, a oamenilor normali ca mine și ca tine, dar aflați în diferite faze ale vieții și diferite stadii ale scepticismului caracteristic speciei.

Mă sună nevasta intr-o zi, băi vezi că e un tip, un profesor foarte priceput, la care ar fi fain s-o ducem pe Sara. Cică discută cu copiii și descoperă tot felul de afinități pentru anumite subiecte, îi ajută să descopere ce le place, etc. Da' vezi că omul are orar plin, vine doar două zile prin Cluj, mare minune dacă-l mai prindem. Eu, ce să zic, așa și așa, citesc vreo doua articole pe net despre om, nu găsesc nimic flagrant, povestea cu olimpicii internaționali antrenați de el sună bine. Am și eu o slăbiciune când vine vorba de copii: educația. Dacă-mi spui că există 1% șanse să aflu de la vârsta asta pe ce cale s-o trimit pe Sara de ex., devin atent. Găsim o "fereastră" în program, las tot și mergem.

Tipul o pune pe scaun în fața lui, îi ia mâinile într-ale lui, o roagă să stea liniștită câteva secunde (ca s-o "citească", nu astea au fost cuvintele lui, dar pe-aproape, nu mai țin minte exact) apoi închide ochii, adâncit într-o transă superficială. Eu în momentul ăsta intru într-o panică vizibilă, ca norocul că omul e cu ochii închiși. Impulsul (absolut sănătos) este să mă ridic, s-o iau pe Sara și să ies fără să salut, sunt sătul de mistici de-ăștia conectați la sursele de energie din Univers, care văd numai aure, fluxuri energetice și chakre constipate. Trec câteva secunde și decid, parte datorită educației cu prea mult bun simț primite (eu nu pot să supăr pe nimeni face to face, îmi repugnă să văd până și reacții de surpriză neplăcută cauzate de mine), parte datorită cinicului care a crescut în mine odată cu vârsta, să rămânem. Măcar văd tipul ăsta de escrocherie desfâșurându-se în toată splendoarea. Totuși nu dau verdictul înainte de a vedea despre ce e vorba, șansele ca tipul să fie ce credeam eu (chiar, oare ce dracu' credeam?) sunt cu mult diminuate, dar nu zero, încă - mă mint eu frumos, ne-inginerește.

Tipul deschide ochii într-un sfârșit și începe cu un mic interviu (are suficient tact, ca toți hoții pricepuți, să n-o sperie pe Sara, eu sunt atent tot timpul la reacțiile ei, în cazul în care se sperie, sau simt la ea cel mai mic disconfort, s-o scot rapid de-acolo - ea e OK, dădea doar semne de nerăbdare: "Sper că n-a adormit ăsta aci' pe scaun, și-mi cade cu capu-n brațe."). Ce frumoasă ești, etc. s-o plaseze într-o zonă de confort, câți ani ai, alea alea. După care începe un șir lung de aberații. Cum că are înclinații șamanice (hai pariu, dracu' să te ia de hoțoman, mă gândesc). Îți plac animalele, Sara - Da clar - (hai să calculăm probabilitatea ca unui copil să nu-i placă animalele etc.) Se apropie de tine, așa-i? Sara - Da clar - păi normal, că ta-su (a'ică subsemnatu'), neîndoios șaman și el, hrănește toate pisicile de pe stradă, de se freacă apoi de pantalonii lui mai dihai ca-n călduri. Tipul continuă. Eu aproape nu mă mai pot abține, mă umflă râsul, abia mai păstrez o moacă relativ serioasă, am deja aerul ala de ironie superioară, crudă, pe care-l ai când îți dai seama că l-ai prins pe hoț și singura lui ieșire e să-și ceară scuze, disputa e fatalmente finalizată. Începe iară: La grădina zoologică ai fost, se apropie leii, trigrii de tine? (Mă gândesc, dude, de noi toți se apropie, Doamne-ți mulțam că sunt garduri - te rog nu-i spune că e ceva panteră reîncarnată că vărs aici de râs). Nu-i spune că e panteră, îi spune ceva de genul că de-aia vin la ea pentru că are ceva legătură dincolo de lumea realului, unde se înțelege cu ele dincolo de cuvinte, sau aia deduc eu, inginerește. Apoi bagabont, decid: se apropie de ea pen'că cumpărăm numa' crochete de-alea bune, Sensible.

Apoi continuă cu o treabă dubioasă că ea de fapt nu aparține zonei și tipului ăstuia, că ea s-a născut în alt timp, altundeva, indică undeva spre India (doar n-o să zică că e o nordică la cum arată Sara!), care e prima ta amintire?, nu ai vise care nu par despre lumea in care trăim? Se vindecă oamenii când îi atingi, de exemplu dacă tata are o durere de cap și-l atingi îi trece? (al dracu, ăsta citește și gânduri, păcat că mie de fapt nu-mi trece numa' cu Algocalmin) etc. eu iar intru în panică - destul se simte Sara ca neaparținând locului și timpului ei că eu în loc de televizor îi tot bag cărți pe gât și in loc de Disney Channel, chitara clasică - oprește-te nebune că suntem pe teren minat. Simte și el și se oprește. Un escroc priceput, măcar.

O ia apoi în alt registru, către mine, a fost un copil mic deosebit, nu? (Hai pariu, cu de-astea mă iei pe mine ca părinte, și încă de față cu ea? Ce vrei să-ți spun că e mai bună ca mine la vărsta ei, că eu de mult ți-aș fi stricat laptopul ala și-ți pușcam o petardă cu miniu de plub + bronz aluminiu pe capota mașinii?) Că a învățat să vorbească foarte devreme, așa-i? (fugi mă tare, a învățat fix când trebuia, nici mai repede nici mai târziu, la fel ca toți fraierii tăi de clienți) că a dovedit inteligență peste medie? etc. Încearcă să ajungă la mine acum că simte că m-a pierdut la un moment dat și nu dau doi lei pe nimic din ce spune - efectul e contrar, mă pierde și mai mult, acum sunt convins că e un impostor. Nu dom'le, n-a fost nimic din astea, dacă mi-a fost ușor cu ea, e că a pronuțat pe R și pe Ț bine din prima, și-a vorbit suprinzător de corect, da' Română, nu hindi, cum ți-ar place ție să sugerezi în dramoleta asta ieftină. Da' asta n-o face nici geniu, nici șamaniță nici Maitreyi. Se repliază abil, și se mută la următorul subiect. N-a ieșit scamatoria.

Deja vede că ne plictisim, scapă audiența din mână, scepticii ăștia..., Sara începe să obosească etc. omul face o ultimă încercare: Pune să ascultăm pe laptop o simulare scoasă de ceva student în human genomics și machine learning, cumplit de plictisit, care a zis c-ar fi cool să poți asculta cântecul cromozomilor sau ceva de genul ăsta. Apoi o suprapune cu o muzică de-aia de templu budhist, dobitoc incult de sunt că nu știu cum îi spune, de-aia de sună a tubulețe care se ciocnesc intre ele. Mi-a adus aminte de "7 Ani In Tibet". Suprapunerea e fericită, recunosc, da' reacția evidentă a Sarei este: "Asta e bullshit complet, can we move on?". Normal, că piesa ei preferată la momentul respectiv e aia cu "un little mouse" care credea că "I'm a fucking albatross" - mă gândesc eu, bagabont. Are ceva mai mult ritm și poți sări pe ea ca un ied, la sala de dans a lui Dede. În cea mai bună tradiție șamanică, da' cu altă muzică.

Înainte de a pleca, vine ultimul sfat: O să înceapă să citească foarte curând cărți de medicină, este făcută pentru asta, are o precizie chirurgicală înnăscută (Al' draku jmecher, mă gândesc, l-am subestimat, ăsta a făcut research pe feisbuc despre noi și a văzut că mă-sa e dusă cu de-astea) după care o să se orienteze pe medicină alternativă, eu spun s-o duceți în China, acolo au o școală de medicină alternativă incredibilă. E făcută să vindece la atingere etc. Eu am un atac de panică la gândul că Sara ar putea începe să citească medicină - nevastă-mea e ginecolog, știu ce înseamnă să contempli o persoană care citește stive (literalmente) de cărți super groase, multe scrise probabil de colegi întru escrocherie ai "d-lui profesor". Sara la fel, are o privire no way dude, abia de mă convinge săritul ăsta la câteva lecturi pentru copii, nu începe și tu, că vă dau foc la amândoi, și după aia fie ce-o fi, dau vina pe-o ieșire sacrificial-"șamanică".

O tipă, binevoitoare de altfel, care participase la toata daravera îmi șoptește complice "E de bine!". Cât face? întreb îndreptându-mă spre ieșire. 250RON (am un recul nervos, eu cam muncesc pentru banii ăștia, dar mă gândesc că-i recuperez de la deșteapta de nevastă-mea, până la urmă ea m-a băgat în rahat - gentlement până la capăt). Fără chitanță.

Ies, și după ce intrăm în mașină nu mă mai pot abține, izbucnesc isteric, când în râs, când imitându-l pe dom' profesor. O sun pe nevastă, când mă aude așa surescitat crede că am devenit caz de psihi. Sara, așa și așa, e obosită, puțin derutată. Îi explic că a participat la cea mai complexă schemă de șarlatanie pe care mi-a fost dat mie s-o văd live. Îi cer scuze că n-am întrerupt episodul, dar am fost curios să văd cum se desfășoară totul, în plus, o încurajez, mi-a plăcut că "nu ai înghițit rahat". S-a văzut? zice. S-a văzut, zic. Si mi-a plăcut. Pare mult mai ușurată si se alătură râsului meu. A fost "decât" o glumă. Ai net aici? mă întreabă. Aș asculta "I'm an albatross".

Asta e. Vă las să judecați voi dacă v-ați duce copilul, la "dom' profesor". Inițial, din respect pentru prietenii prin care am aflat și persoanele implicate, am zis că-mi țin gura și păstrez asta ca pe-o lecție destinată mie și Sarei. Nu e ușor să fii nici părinte, nici fiică. Dar observ că impostorul are o schemă foarte bine pusă la punct, are acoperire media bună (Adevărul e totuși un ziar pe care-l citesc destul de des, sunt multe chestii valabile pe care le scriu) și încearcă să se insinueze în mentalul colectiv ca un profesor emerit de matematică, formație de geniu, care pregătește sute de olimpici și copii super-dotați (sic! eu aștept s-o bag pe Sara la clasa de șamani). Eu personal nu cred o iotă. De fapt, nu cred că pregătește pe nimeni de nimic, cred doar că este coordonatorul unei scheme foarte elaborate de a escroca naivii care cred în minunile astea. Și chiar dacă are clase cu orice fel de copii, super-dotați sau nu, nu cred că-i ajută mai mult decât i-ar ajuta orice bunic benign, cu o imaginație de invidiat și plin de povești despre reîncarnare, șamanițe de 11 ani care vindecă la atingere, copii care vorbesc hindi la naștere și îmblânzesc animalele de la zoo și cam toata literatura de gen, pentru vârsta asta.

Chiar dacă are sau a avut vreo legătură cu lumea științifică, domnul Florin Colceag a alunecat înspre peudo-știință atât de mult cât îi permite supraviețuirea în civilizația actuală. Este foarte abil. Puțin mai mult înspre știință și ar atrage prea mult atenția "câinilor de paza" ca Marius și Traian, pierzând în același timp argumentul mistic care prinde la naivi. Puțin mai mult înspre pseudo-știință și până și naivii s-ar prinde de jmecherie. On the edge, ca să spun așa. Minciuna e credibilă numai împletită meșteșugit cu adevărul...

Am un singur regret, legat de întâmplarea de mai sus: Una din doamnele aflate de față, a sugerat la început să filmez daravera, la care eu am refuzat prompt. Dacă aș suferi de teoria conspirației, mai că aș zice că e vorba de psihologie inversă. Dar filmul ar fi putut fi unul de referință în orice demonstrație despre cum funcționează pseudo-știința. Le cer scuze prietenilor care s-ar putea simți jigniți de opinia mea, dar eu nu pot tolera minciuna și impostura la scara asta.

16 comments:

Dorin Mitrut said...

Mii de multumiri pentru efortul de a-l scrie. M-am saturat sa tot explic la naivi cine e, de fapt, omul asta.

Karioka said...

Multumesc frumos ca ai scris. Am citit si eu o pleiada de "marturii". Am ras nitel.
Datorita tie, am ras ceva mai mult.
Ce sa zic, pt 250 de ron sa-ti faci copilul direct saman / profet / ministru, eftin. Pai altii cate dau, sarmanii, pentru un amarat de doctorat ...

Camelia said...

Excelent articol, multumesc!

Sorin Sfirlogea said...

De acord cu tine. Am o singură obiecție: neândoios. Citez din maica Diacritica:

Numai că: dacă un cuvânt care începe cu î primeşte un prefix (adică alea 2-3 litere de le pui uneori în faţă, de genul pre-, ne-), atunci î rămâne î, deşi acu’ apare în interiorul cuvântului. început – neînceput; îndoielnic – neîndoielnic.

The Rabbit said...

Sorin, mersi de observatie, am corectat. Am mai corectat si un acord gasit recitind :-)

Vlad Andrei said...

Salut, daca vrei ca fetita ta sa isi descopere, singura, afinitatile + multe altele, te sfatuiesc sa arunci un ochi aici: www.myteko.com

si un film facut de digi: https://www.facebook.com/Tekokindergarten/videos/vb.1095381597169171/1236794413027888/?type=2&theater

Pentru ca sunt autorul conceptului, mesajul meu este reclama si mi se pare ok sa nu il postezi dar dupa ce am citit articolul tau acord o probabilitate mare sa iti placa un proiect situat in partea opusa a fariseismului si ancorat in zona gandirii sistemice si a metodei riguroase si originale.

Multe multumiri

Vlad

Anonymous said...

Mesajul tau vine ca o confirmare la ceea ce am intuit si eu despre cel ce se prezinta discipilul dlui prof Colceag, anume Kristof Lajos. Si a fost mai dihai ca deh, invatacelul depaseste maestrul, drept pt care am lasat 380 lei, fara chitanta, pt o astfel de "evaluare". Stai ca era sa uit, ne-am ales, dupa o luna, si cu un doc scris despre ce a observat la copilul nostru. Multi impostori care cauta sa traiasca dupa naivitatea si indoielile oamenilor.

Anonymous said...

continuare: abia dupa multi ani am luat insa in considerare cat trebuie sa ne fi marcat alt aspect, violenta lui. batea foarte des, rau si cu sadism. Colceag a facut judo sau ceva de genul asta si se zvonea ca facuse si un an de medicina si apoi a ales matematica. era foarte mandru de cunostintele lui medicale, mai ales alternative, despre plante si presopunctura, de exemplu. si de forta lui fizica de care facea mare caz. odata a luat-o pe o fata de-a 7-a pe sus si a intors-o, tinind-o de glezne cu capul in jos, si a scuturat-o sa ii vina mintea la cap. ca o mica demonstratie pentru toti colegii ei. pedepsele lui erau fizice, si erau mereu insotite de teorii despre cum stie unde sa loveasca astfel incat sa te doara cel mai tare sau sa se umfle cel mai tare, fara sa iti produca cu adevarat probleme medicale (sa iti rupa ceva, sa atinga vreun organ, ceva de genul asta). lovea cu o detasare sadica, dar cu toata forta. si avea forta. de fapt, totul era o demonstratie de forta si de maiestrie, cum se aplica cea mai eficienta si dureroasa lovitura.

acum imi vine in minte cum, in alta clasa, s-a intimplat sa fie suparat si se plimba lovind cu un bat de matura din lemn cu putere in fiecare banca, practic in dreptul fiecarui elev, mergand printre rinduri. zbang, zbang, zbang cu miscari largi in aer. s-a intimplat insa ca in dreptul unuia sa nu nimereasca banca, ci umarul lui, pe care a si rupt batul. din fericire, elevul era un pic aplecat si avea si sacou, nu si-a rupt nimic. imi imaginez cum ar fi sa aflu ca baiatului meu i s-ar putea intimpla asta la scoala.

inca nu mi-e clar cit m-a afectat violenta lui, la care am asistat doar, cu o singura exceptie, cind a batut toata clasa, insa, cu cit imbatranesc, cu atit vine mai preponderenta partea asta. aproape ca nu pot sa ma uit la Colceag cind ii vad vreo poza sau cind apare la televizor. cu mintea mea de adult recunosc abuzul si trauma.

v-am descoperit postarea pentru ca il urmaresc uneori pe Colceag, dupa vreo iesire mai spectaculoasa in public, cind devine viral, in incercarea de a-mi intelege trecutul si de a ma vindeca, dar si de teama pentru influenta din ce in ce mai mare pe care pare sa o capete ca educator. de asemenea, nu reusesc sa aflu de ce se autointituleaza antrenor de genii si isi atribuie meritul de a fi castigat cu olimpicii de matematica zeci de medalii, pentru ca nu a fost vreodata profesor la lotul national. a fost in niste tabere de matematica, a pregatit in cadrul unui club de matematica un lot pe Bucuresti de copii de gimnaziu (pt ca la gimnaziu nu exista olimpiada pe tara) care la liceu au devenit olimpici la lotul national.

observ si ca naratiune se modifica si nu mai sint atatea trimiteri la geniile olimpice ale trecutului, ci la cele pe care le pregateste acum. ma rog, le antreneaza acum. imi pare rau ca sint parinti care il cred, dar nu pot sa spun ca nu inteleg atractia. I've been there.

Anonymous said...

partea 1: a trebuit sa impart textul in 2 parti si partea 1 nu am publicat-o dintr-o greseala. reiau, ce imi mai amintesc. spuneam ca unele dintre lucrurile pe care le povestiti imi sunt familiare, ce ma surprinde este dimensiunea lucrativa si succesul ei.

Colceag mi-a fost diriginte intre '82-'86 in gimnaziu si e greu sa il descriu chiar si dupa atitia ani. pe de o parte era f interesant, povestea foarte multe si era avansat in privinta educatiei si cunostintelor pentru vremea respectiva. acum ca adult inteleg ca e de fapt un autodidact care face varza niste domenii la care am ajuns intre timp sa ma pricep. il admiram, eram copii, il admirau si parintii noastri, dar ne-am zbatut mereu intr-un conflict intern pe care mult mai tarziu am inceput sa-l inteleg. pentru ca pe de alta parte, exercita o presiune stranie asupra noastra, simteam ca vrea mereu un fel de control psihologic, care e foarte greu de descris. de exemplu, ne lasa sa credem ca stie sa citeasca pe buze si ajunsesem sa ma controlez si cind vorbeam de la distanta, pentru ca pana si in recreatie era ca un vultur cu ochii pe noi. nu mai stiu cum am ajuns sa cred, dar tare as vrea sa aflu cum am devenit convinsa ca stie sa citeasca gindurile, ca stie ce gindesti. vorbesc cat se poate de serios. foarte greu am iesit de sub impresia asta, ca nu exista oameni care sa poata sa faca acest lucru. ne spunea cum sintem, asemanator cu ceea ce povestiti, dar mai limitat, la trasaturi de caracter care nu erau neaparat pozitive sau constructive, dar sunau ca o sentinta definitiva, scria pe fruntea noastra, nu era nicio indoiala. am vorbit de multe ori cu fostii colegi despre cum ne simteam, cred ca cel mai bine ar fi sa spun ca era ca si cum ar fi vrut constant sa intre in capetele noastre. (continuarea mai sus)

seb mih said...

Vad ca se ocupa in continuare cu d'astea: http://www.academiaheidi.ro/cursuri-pentru-parinti/evaluarea-abilitatilor-copiilor/ . Mai mult, e mentorul copiilor dintr-o scoala fictiva, ce nu exista decat pe internet: leonardoschool dot ro

seb mih said...

pacat ca doamna de mai sus nu ne-a oferit mai multe detalii. Individul asta se bate pe burta non stop in mediu cu medaliile de aur pe care le.a castigat el _--- zeci de medalii - antrenand lotul olimpic. Lucru ce e fals.

Anonymous said...

Foarte bine scris! Apreciez foarte mult aceasta relatare a evenimentelor. Cand ma gandesc ca eram cat pe ce sa ma inscriu la o "sedinta de shamanism" avand totala incredere in abilitatile domnului profesor de a ne ajuta sa ne canalizam pe anumite directii in educatie.
Am aflat despre dumnealui de la alte mame, care au fost si care au iesit de la sedinta cu genunchii inmuiati, nesigure pe ele si relatia pe caresi-au construit-o cu proprii copii. Well done!

Anonymous said...

Doar 250 RON? Acum câțiva ani era 500 RON de copil ca să - ți spună ce vrei să auzi, și anume: copilul tău e un geniu. Domnul are conferințe pe Youtube despre cât de geniu e copilul tău dacă ia trusa de medic și se joacă cu ea. Trebuie lăsat în pace și va deveni un medic de succes. Nimic despre școală, efort, perseverență și învățare. Aș vrea să știu cine au fost olimpicii lui și la ce olimpiade ai mers, de ayahuasca?

Catalin said...

Fetita mea cea mare la intalnit pe prof. Colceag acum 10 ani si s-a atasat mult de dansul. Inca de la inceput mi-a spus despre ea ca este un "cautator de comori". Adica are o abilitate deosebita in a cauta oportunitati si a alege solutiile cele mai bune. Asemenea lui Dorel, n-am fost prea "entuziasmat" insa acum afirm fara nici o retinere ca rolul dansului in succesul fetitei mele este incontestabil. Fetita mea este creatoarea "Fabricii de experimente", este un copil foarte descurcaret , voluntar si dedicat. AM participat odata la o sedinta de "screening" de genul celei descrise de Dorel, vre-o 10 parinti si copiii lor. Profesorul Colceag este un om foarte inteligent, analitic si deloc mistic, ezoteric sau mai stiu eu ce s-a spus mai sus. Inspirat de "experimentul" descris mai sus, am aplicat cateva curajoase schimbari in educatia celor doi fratiori mai mici si rezultatele sunt incredibile. Nu vreau o polemica, respect opinia lui Dorel, insa un sistem educational institutional, devenit atat de abstract si inuman , creeaza "robotei" tentati la maturitate sa gandeasca ingradit. Copiii nostri sunt oglinda noastra. Daca reusim sa le descoperim aptitudinile si le sustinem indiferent de "moda", vom obtine copii fericiti , creativi si capabili sa-si ia viitorul in maini cu naturalete. Apropos, chiar daca nu stiu prea multe despre samanism, sunt interesat sa aflu, nu am idei preconcepute....
In final: link-ul catre acest blog l-am primit de la mama copiilor mei, care-l considera pe Colceag tot un fel de excroc. Este fericita acum, are colegi! :D

Bog Bit said...

Eu l-am cunoscut personal pe D-l Colceag. Si pot sa va zic ca:

Cu ochii mei am vazut cum a invartit o morisca din hartie cu energia din palma. Deci presupun ca se ocupa cu energii si el cel putin crede in ele.

Sincer nu cred ca poate citi "trecutul" unui copil si oricum nu vad nici o relevanta in asta. Pana la urma toti copii sunt genii sau mostenesc ADN-ul parintilor. Daca parintii sunt mediocri .. copilul are mari sanse sa ajunga la fel, bintenteles, ajutat de educatia, comportamentul parintilor.

Nu inteleg pe parintii care vor sa le spuna Baba Omida ca copilul lor e un geniu, nu inteleg de ce cauta oamenii asta. Copii vor ajunge genii daca sunt ajutati de parinti si nu educati in spiritul : asta nu face.

Vad multe mame in parc care isi tot educa copii intr-o maniera proasta: cand pica copilul pe jos il ajuta, il cearta cand se murdareste de noroi, ii spun acolo nu e voie. E evident ca copilul va ajunge un frustrat, iar geniul lui se pierde pe drum

Bog Bit said...

Sincer domnul colceag ar trebui mai degraba sa faca cursuri de educatie a parintilor si a invatatorilor pentru ai face in stare sa inteleaga cum e sa fii copil si cum trebuie abordat corect un copil.

Nu poti cu mintea unui adult sa intri in lumea copiilor. Copii au un altfel de mod de functionare. Ei nu sunt rationali ca noi. Si sunt foarte sensibili la chestiile: nu ai voie, nu ai facut bine, etc.

Asa ca pana sa il judeci pe domnul colceag ca e sau nu o mama omida, cred ca mai degraba ai cauta un curs in care sa te ajute sa vezi cum iti poti imbunatati relatia cu copilul tau si pana acolo cum iti poti tu imbunatati relatia cu parintii tai. Practic relatia cu parintele determina relatia cu copilul tau.

Apropo cand te-a strans ultima oara in brate mama sau tatal tau si ti-a zis ca te iubeste? Eu cunosc f putin persoane peste 30 de ani care au o relatie f buna cu parintii.